Definita cuvantului ceară
ceáră s. f. – 1. Produs natural care se înmoaie și se topește, cu numeroase întrebuințări. – Ceară roșie, ceară de sigiliu. – 2. Cerumen. – 3. Plantă (Hoya carnosa, Asclepias carnosa). – Mr. țeară, istr. țerę. Lat. cēra (Pușcariu 328; Candrea-Dens., 229; REW 1821; DAR); cf. it., prov., cat., sp., port. cera, fr. cire. – Der. ceriu, adj. (gălbui); cerar, s. m. (negustor de ceară; lumînârar); cerărit, s. n. (înv., impozit pe ceară); cerărie, s. f. (magazin de ceară); cerui, vb. (a da cu ceară); ceruială, s. f. (ceruire); ceruitură, s. f. (ceruire). Pentru cerițică, cf. cerențel.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ceară
ASCARIDIÓZĂ s.f. Boală parazitară cauzată de prezența de ascarizi în intestin. [Pron. -di-o-, var. ascaridoză s.f. / < fr. ascaridiose]. Vezi definitia »
a da în nepoțeală expr. (intl.) a face pe prostul; a simula lipsa de fermitate. Vezi definitia »
PLASMOLÍZĂ s.f. (Biol.) Micșorare a volumului unei celule prin pierderea apei din țesutul vegetal viu pus într-o soluție concentrată. [< fr. plasmolyse, cf. gr. plasma – formație, lysis – distrugere]. Vezi definitia »
ZBÂNȚUITÚRĂ zbânțuituri, s. f. (Rar) Zbânțuire. [Pr.: -țu-i-] – Zbânțui + suf. -tură. Vezi definitia »
Piatră rotundă și grea pusă pe capacul putine ca să țină murăturile în saramură Vezi definitia »