DIPLOMÁTIC¹, -Ă, diplomatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină auxiliară a istoriei care cercetează diplomele și documentele oficiale vechi și le stabilește autenticitatea. 2. Adj. (Rar) Care aparține diplomelor și documentelor oficiale vechi, privitor la aceste diplome și documente. – Din fr. diplomatique, lat. diplomaticus. Vezi definitia »

hládnic, hladníce, s.n. (reg., înv.) teren, bucată de pământ lângă un râu, cu multă răchită și arbuști; răchitiș. Vezi definitia »

ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -e, adj. Care are caracterul unei aserțiuni, care exprimă o situație de fapt. Judecată asertorică. – Fr. assertorique. Vezi definitia »

DEMAGÓGIC, -Ă adj. de demagog; pătruns de demagogie. (< fr. démagogique) Vezi definitia »

MORFÉIC, -Ă adj. (med.; despre anumite manifestări, fenomene) care se produce în timpul somnului. (< fr. morphéique) Vezi definitia »