REÁCȚIE s. f. 1. faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva; ripostă. 2. răspuns nemijlocit al materiei vii la acțiunea unui excitant. 3. transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți externi sau a altor substanțe chimice. 4. (fiz.) forță care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta. ♦ ~ nucleară = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particulă grea sau de un foton suferă o schimbare a structurii sale; ~ în lanț = proces care se poate reînnoi prin el însuși pentru că o parte a produsului e întotdeauna în stare a reimpulsiona reacția; ~ gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia. 5. (cib.; și în forma reacțiune) stabilire, în sistemele de transmisie, tehnice automate, în organismele vii și în societate, a unor semnale prin care faza inițială a unui proces este influențată de informația referitoare la starea organelor de execuție sau la rezultatul procesului; conexiune inversă, retroacțiune (2). ◊ derivare a unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul de intrare. (< fr. réaction) Vezi definitia »

CLASIFICÁȚIE s. f. clasificare. (< fr. classification) Vezi definitia »

PSIHOPATOLOGÍE s. f. ramură a psihologiei care studiază aspectele patologice ale activității psihice. (< fr. psychopathologie) Vezi definitia »

OVARIOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică a afecțiunilor ovarului. [Gen. -iei. / cf. fr. ovariopathie]. Vezi definitia »

MENINGOMALACÍE s.f. (Med.) Ramolire, îmbătrânire (patologică) a meningelor. [Gen -iei. / < fr. méningomalacie, cf. gr. meninx – membrană, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »