ELECTROACÚSTIC, -Ă, electroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers, precum și metodele de măsurare corespunzătoare și aplicațiile tehnice ale acestei transformări. 2. Referitor la electroacustică (1), de electroacustică. [Pr.: -tro-a-] – Din fr. électro-acoustique, germ. Elektroakustik. Vezi definitia »

DIORÁMIC, -Ă adj. Referitor la dioramă. [Cf. fr. dioramique]. Vezi definitia »

CABALÍSTIC, -Ă, cabalistici, -ce, adj. Magic, misterios, tainic; obscur. – Fr. cabalistique. Vezi definitia »

TRAUMÁTIC, -Ă adj. Referitor la traumatism; de natura traumatismului. // (Și în forma traumat-, traumato-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) traumatism”, „(referitor la) Vezi definitia »

ASÉPTIC, -Ă, aseptici, -e, adj. (Despre obiecte) În stare de asepsie. – Fr. aseptique (< gr.). Vezi definitia »