albástru-azuríu adj. m., pl. albáștri-azuríi, art. albáștrii-azuríii; f. albástră-azuríe, pl. albástre-azuríi Vezi definitia »

ADÁGIU s. n. maximă, sentință, aforism, apoftegmă, dicton. (< lat. adagium) Vezi definitia »

MEHTUPCÍU, mehtupcii, s. m. (Turcism înv.) Funcționar într-o cancelarie domnească. – Din tc. mektupçu. Vezi definitia »

tîrzíu adv. – 1. După momentul potrivit sau așteptat. – 2. (Adj.) Tomnatic, maturizat după termenul obișnuit. – 3. Greoi, încet, domol, lent. – Mr. trădziu. Lat. tardĭvus (Densusianu, Hlr., 163; Pușcariu 1741; REW 8596), cf. it. tardivo, logud., prov., cat. cardiu, fr. tardif, sp., port. tardio. – Der. tîrzielnic, adj. (tîrziu); întîrzia, vb. (a rămîne în urmă, a nu fi la timp). Vezi definitia »

INDÍCIU s. n. semn, dovadă concretă potrivit căreia se poate deduce existența unui lucru. ◊ particularitate după care poate fi recunoscut un obiect, un fenomen, un fapt. ◊ (jur.) faptă, împrejurare care poate servi ca probă într-un proces. (< lat. indicium, după fr. indice) Vezi definitia »