Definita cuvantului permanență
PERMANÉNȚĂ s.f. Durată constantă, neîntreruptă a unui lucru; neîntrerupere; statornicie. ♦ În permanență = permanent, fără întrerupere. ♦ Birou, serviciu în unele întreprinderi care funcționează fără întrerupere. [Cf. fr. permanence, it. permanenza].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu permanență
LACHÉRDĂ, lacherde, s. f. Pălămidă (cu greutatea de peste două kilograme) care, după sărare și afumare, este conservată în ulei. – Din ngr. lakérda. Vezi definitia »
ORCHÍTĂ s.f. v. orhită. Vezi definitia »
ADIAFORÉZĂ s.f. (Biol.) Lipsa transpirației. [Pron. -di-a-. / < fr. adiaphorèse, cf. gr. a – fără, diaphoresis – secreție]. Vezi definitia »
VĂRUIÁLĂ, văruieli, s. f. 1. Văruire. 2. (Concr.) Strat de lapte de var (cu unele adaosuri) aplicat pe o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție; spoială. [Pr.: -ru-ia-] – Vărui + suf. -eală. Vezi definitia »
EBRAZÚRĂ s.f. Lărgire oblică, teșitură în interiorul unui zid, la uși sau ferestre. (din fr. ébrasure) Vezi definitia »