ÉROS s. n. 1. dragoste, iubire; (spec.) dragoste senzuală; motiv erotic în literatură. 2. ansamblul dorințelor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. ◊ ansamblul instinctelor de conservare și perpetuare. (< fr. éros /1/, germ. Eros) Vezi definitia »

seuós, -oásă, adj. (înv.; despre țesuturi animale, despre carne etc.) cu mult seu. Vezi definitia »

párdos (párdoși), s. m. – Panteră. Mgr. πάρδος, parțial prin intermediul sl. parŭdosŭ (Cihac, II, 246; Conev 56; Vasmer, Gr., 111). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

BOTGRÓS, botgroși, s. m. Pasăre mică, cu penele roșietice, pe piept și brune pe restul corpului, cu ciocul conic, gros și tare; cireșar. (Coccothraustes coccothraustes). – Bot + gros. Vezi definitia »

ASCLEPIOS (în mitologia greacă), zeul tămăduirii, fiul lui Apolo. În iconografie e reprezentat însoțit de un șarpe. Preluat de romani sub numele de Esculap. Vezi definitia »