BOBÎLNA 1. Com. în jud. Cluj, la poalele dealului omonim, pe rîul Oltpret (afl. al Someșului); 2.105 loc. (1991). Pînă în 1957 s-a numit Oltpret. Biserică de lemn (sec. 17). 2. Răscoala de la ~, mare răscoală antifeudală din Transilvania (1437-1438). Țăranii răsculați au ridicat pe dealul B. o tabără după model husit și au înfrînt (iun. 1437) armata nobililor, obținînd satisfacerea unor revendicări sociale, economice și politice. Categoriile privilegiate au încheiat în sept. 1437 Unio trium nationum împotriva țăranilor răsculați; ostilitățile sînt reluate și are loc lupta de la Apatiu, încheiată nedecis; se ajunge la o nouă înțelegere (oct. 1437), care însă anula o parte din succesele obținute anterior. În nov. răsculații ocupă orașele Aiud și Cluj și, probabil, Dejul și Turda; în a doua jumătatea lunii dec. 1437 – începutul lui ian. 1438 Clujul, centrul de rezistență al țărănimii răsculate, este reocupat de nobili și răscoala este înfrîntă. Vezi definitia »

SONÁ vb. refl. (fam.; despre oameni) a-și pierde judecata, a se țicni. (după fr. soné) Vezi definitia »

AMARINÁ vb. tr. a instrui echipajul unei nave pentru serviciul la bord. (< fr. amariner) Vezi definitia »

PARAFINÁ vb. I. tr., refl. a (se) acoperi cu un strat de parafină. II. refl. (despre parafină) a se depune (în procesul de producție a țițeiului). (< fr. paraffiner) Vezi definitia »

scărpiná (-árpin, -át), vb. – 1. A se rîcîi, a se freca. – 2. A ciupi, a simți mîncărime. – Var. Banat scărpăna, scărpeni. Mr. scarchin, scărchinare, megl. scarpin, scărpinari. Lat. scarpĭnāre „a răzui” (Pușcariu 1545; REW 7663; Bartoldi, R. Linguist. rom., II, 157), cf. engad. skarpiner, it. de N skarpinari, calabr. scarpinnare „a rupe”. Păstrarea lui i indică în rom. prezența unui ῑ (Tiktin). Ipoteza unui lat. *scalpĭnāre (Meyer, Alb. St., IV, 90; Byhan 30; Crețu 365) nu este necesară. Uz general (ALR, I, 95). Der. scărpinătoare, s. f. (țesală, răzuitoare); scărpinătură, s. f. (răzuire); scărpiniș, s. n. (mîncărime). Vezi definitia »