sărăcói, -oáie, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (copil) orfan. 2. tare sărac, sărman. Vezi definitia »

OBÓI, oboaie, s. n. Instrument muzical de suflat în formă de tub, cu ancie dublă, construit din lemn special, cu găuri și cu clape, folosit mai ales în orchestră. – Din it. oboe, germ. Oboe. Vezi definitia »

țipói s.m. (reg.) ardei iute; țipar. Vezi definitia »

sulói², suloáie, s.n. și sulói, s.m. 1. (s.n.; pop.) sul mare. 2. (s.n.; reg.) pâine lungă. 3. (s.m.; reg.) lemn de brad subțire cioplit în două dungi. Vezi definitia »

MUSCÓI, muscoi, s. m. Augmentativ al lui muscă (I); p. restr. muscă-mare. – Muscă + suf. -oi. Vezi definitia »