Definita cuvantului personal
PERSONÁL, -Ă adj. 1. Care aparține cuiva (fiind proprietatea lui); specific pentru persoane; individual, propriu. ♦ (adv.) În persoană, însuși. ♦ Original, propriu. 2. Tren personal (și s.n.) = tren de persoane care oprește în toate stațiile; (gram.) pronume personal = pronume care arată persoana; mod personal = mod verbal ale cărui forme se schimbă după cele trei persoane. [Pl. -li, -le, (s.n.) -luri. / cf. lat. personalis, fr. personnel].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu personal
AMENSÁL, -Ă adj. (despre organisme) inhibat în creștere de o altă specie. (< fr. amensal) Vezi definitia »
BRACTEÁL, -Ă adj. Referitor la bractee. [Pron. -te-al. / < fr. bractéal]. Vezi definitia »
PERIORÁL, -Ă adj. Circumoral. [Cf. fr. périoral]. Vezi definitia »
BICLONÁL, -Ă adj. (med.) cu dublă reproducere. (< bi- + engl., fr. clonal) Vezi definitia »
SCANDÁL, scandaluri, s. n. 1. Zarvă, vâlvă produsă de o faptă reprobabilă, rușinoasă; indignare, revoltă provocată de o asemenea faptă. ♦ Zgomot mare, gălăgie, tărăboi. ◊ Expr. (Fam.) A face cuiva scandal = a mustra aspru, a certa pe cineva cu vorbe aspre pe ton ridicat. 2. Întâmplare care tulbură ordinea publică; faptă urâtă, rușinoasă, care provoacă indignare. ♦ Situație rușinoasă; rușine. – Din fr. scandale, lat. scandalum. Vezi definitia »