făgúi, făgúi, s.m. (reg.) fag mic, tânăr; făguț, făguleț, făgătui, făgulean, făgan. Vezi definitia »

BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. – Baiț + suf. -ui. Vezi definitia »

șúi (-ie), adj. – Subțire, zvelt, mlădios. Originw incertă, probabil sl., cf. slov. šujati „a subția”. Legătura cu ceh., slov. šuhaj „zvelt” (Cihac, II, 396) nu este sigură. – Der. șuia, vb. refl. (a subția); șuieț, adj. (delicat); șuiat, adj. (subțire, se zice despre fierul de marcat); șuierătură, s. f. (fier de marcat); șuiță, s. f. (varietate de marmotă, Spermophilus citillus), probabil prin aluzie la aspectul ei sau din slov. svisec (Cihac, II, 395; legătura cu bg. šuek (Candrea), slov. šûica (Scriban), este mai puțin sigură). Vezi definitia »

RIFLUÍ vb. tr. a executa rifluri pe suprafața unui valț de moară. (după germ. riffeln) Vezi definitia »

TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui. Vezi definitia »