RESTRINGÉNT, -Ă, restringenți, -te, adj., s. n. (Substanță) care restrânge țesuturile animale. – Din fr. restringent. Vezi definitia »

LABIRÍNT, labirinturi, s. n. 1. Construcție cu un mare număr de camere și de galerii, în care orientarea este extrem de dificilă; dedal. ♦ Grup decorativ de arbuști care alcătuiesc alei întortocheate. ♦ Fig. Încurcătură, încâlcitură de drumuri în care te orientezi cu greutate; p. ext. problemă, situație încurcată, fără ieșire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere și compartimente foarte înguste, folosit în diverse instalații pentru a lungi parcursul unui fluid și a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavităților (și a organelor) care formează urechea internă. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus. Vezi definitia »

CLIÉNT, -Ă s. m. f. 1. plebeu roman care recunoștea patronajul unui patrician. 2. cumpărător al anumitor produse, consumator al unui local public. ◊ cel care apelează la serviciile unui avocat, medic, croitor. (< fr. client, lat. cliens) Vezi definitia »

ABSÍNT, (2) absinturi, s.n. 1. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, cu gust amar, preparată cu uleiuri eterice de pelin, anason și alte plante aromatice. 2. Porție de absint (1). – Din fr. absinthe. Vezi definitia »

DIFUZÁNT, -Ă adj. (Despre un mediu) Care reflectă sau refractă difuz fasciculele de lumină. [Cf. fr. diffusant]. Vezi definitia »