COPULATÍV, -Ă adj. 1. (despre conjuncții) care leagă (părți de) propoziții de același fel. ♦ verb ~ = verb în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura între subiect și numele predicativ; copulă (1); propoziție ~ă = propoziție coordonată legată prin asociere de coordonata ei. 2. (log.; despre judecăți afirmative) care are mai multe subiecte legate de același predicat. (< fr. copulatif, lat. copulativus) Vezi definitia »

depresiv Vezi definitia »

CONTRIBUTÍV, -Ă adj. referitor la o contribuție. ◊ care contribuie. (< fr. contributif) Vezi definitia »

CONSIDERATÍV, -Ă REL.) adj. stare ~ă = stare sufletească de observare și meditație. (< fr. considératif) Vezi definitia »

PULSATÍV, -Ă adj. pulsatil (1). (< fr. pulsatif) Vezi definitia »