STÁȚIE s.f. 1. Oprire, popas. ♦ Loc, punct unde se opresc sau staționează vehiculele publice (trăsuri, mașini etc.) pentru a aștepta călătorii. ♦ Loc unde se opresc trenurile, tramvaiele, autobuzele pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor. 2. Așezământ, instituție pentru efectuarea unor cercetări științifice, bazate mai ales pe observarea anumitor fenomene. 3. Poziție, loc. ♦ Loc de unde se fac emisiuni radiofonice etc. ♦ Stație electrică = ansamblu de instalații electrice care servește la colectarea energiei electrice de la surse, la transformarea și distribuția ei; (astr.) stația planetelor = poziție pe traiectoria aparentă a planetelor pe cer când acestea par nemișcate pentru un timp. [Gen. -iei. / cf. fr. station, it. stazione, lat. statio]. Vezi definitia »

METALOPLASTÍE, metaloplastii, s. f. Procedeu de obținere a unui material metaloplastic; modelare a unui astfel de material. – Din fr. métalloplastie. Vezi definitia »

-FAGÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „mâncare”, „consumare”. [< fr. -phagie, it. -fagia]. Vezi definitia »

METRODINÍE s. f. metralgie. (< fr. métrodynie) Vezi definitia »

CENOCARPÍE s. f. concreștere a carpelelor. (< fr. cénocarpie) Vezi definitia »