ȚULÚC s. m. (Mold.) Zuluf. (din bg. zuluf, culuf) Vezi definitia »

buc (búci), s. m. 1. Scamă, cîlți. – 2. Coajă, cocoloș. Origine necunoscută. Cihac crede că expresia într-un buc „într-o clipă” se bazează pe un cuvînt diferit, pe care îl pune în legătură cu pol. buch, rus. buch „zgomot”, cf. buh; însă pare a se potrivi mai bine cu sensul 1, de „scamă”, înțeles ca „pic, strop, cantitate neînsemnată”. Se folosește în Mold. și Trans. – Der. bucos, adj. (cu părul încîlcit). Vezi definitia »

COLTÚC, coltuce, s. n. 1. Fiecare dintre cele două capete ale unei pâini lungi. 2. (Reg.) Pernă mică servind drept căpătâi. ♦ Perniță (de ace). [Pl. și: coltucuri] – Din tc. koltuk. Vezi definitia »

sugiúc (-curi), s. n. – Produs de cofetărie oriental, pe bază de nuci învelite în pastă de zahăr cu must. – Mr. sugiuc. Tc. sucuk (Șeineanu, II, 328; Ronzevalle 112), cf. ngr. σουτζούϰι, alb., bg. sudžuk. Vezi definitia »

nuc (núci), s. m. – Pom fructifer cu fructe rotunde cu coajă tare. – Mr. nuc, nucă, megl. nucă, istr. nuc. Lat. nux, nŭcis (Pușcariu 1197; Candrea-Dens., 1252; REW 6009), cf. it. noce, prov. notz, fr. noix, cat. nou, sp. nuez, port. noz, toate numele fructului. În rom. și la alte nume de arbori, m. a fost asimilat pentru arbore, iar f. pentru fruct, cf. măr, păr, prun, etc. – Der. nucă, s. f. (fructul de nuc); nucar, s. m. (gaiță-de-munte, Nucifraga caryocatactes); nucet, s. n. (mulțime de nuci), cu suf. -et (sau de la nŭcētum după Pușcariu 1198; Candrea-Dens., 1254; REW 5981); nucșoară, s. f. (un condiment asemănător cu nuca, Myristica moschata; plantă, Staphilea pinnata; pasăre, Ruticilla phoenicura). Vezi definitia »