CIUNTÍ, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ Fig. A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles). 2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. [Var.: (reg.) ciontá vb. I., ciontí vb. IV.] – Din ciunt. Vezi definitia »

UISTÍTI s. m. maimuță arboricolă de talie mică din America de Sud, cu corpul prelungit printr-o coadă lungă și stufoasă. (< fr. oustiti) Vezi definitia »

BELCEȘTI, com. în jud. Iași, pe Bahlui; 11.946 loc. (1991). Stație de c. f. Piscicultură. Atestată documentar în 1420. Vezi definitia »

AUTOLINIȘTÍ vb. refl. a-și liniști propria conștiință în urma unor succese, adoptând o atitudine de pasivitate lipsită de vigilență. (< auto¹- + liniști) Vezi definitia »

plecătí pers. 3 sg. plecătéște, vb. IV refl. (reg.) a face o indigestie; a i se face greață, a i se apleca. Vezi definitia »