Definita cuvantului supărăciune
supărăciúne, supărăciúni, s.f. 1. (înv.) agasare, enervare, iritare, nervozitate. 2. (reg.) boală a oilor, toamna, manifestată prin crăparea copitelor din cauza ploilor.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu supărăciune
APREHENSIÚNE, aprehensiuni, s. f. (Livr.) Teamă vagă, frică nedeslușită (cauzată de eventualitatea apariției unui pericol). [Pr.: -si-u-] – Din fr. appréhension, lat. apprehensio, -onis. Vezi definitia »
ACLAMAȚIÚNE s.f. v. aclamație. Vezi definitia »
VIȚIOÁNE s. f. pl. (Rar) Șuvițe de păr. – Din viță + suf. -oană. Vezi definitia »
ANTICIPAȚIÚNE s. f. v. anticipație. Vezi definitia »
INGRATITÚDINE s.f. Însușirea de a fi ingrat; nerecunoștință. [Cf. fr. ingratitude, lat. ingratitudo]. Vezi definitia »