CONSONÁNTĂ s. f. consoană. (< germ. Konsonant) Vezi definitia »

DÉLNIȚĂ, delnițe, s. f. 1. (În evul mediu, în Țara Românească) Parte din hotarul moșiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de țărani ce locuiau în satul respectiv; jirebie. 2. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Parte dintr-o anumită subîmpărțire structurală a pământului satului. Patru delnițe de fânaț. 3. (Înv. și reg.) Fâșie îngustă și lungă de teren situată într-o luncă sau pe un delușor; p. ext. moșie, proprietate. – Cf. ucr. dil'nyc'a. Vezi definitia »

scorboroșeálă, scorboroșéli, s.f. (reg.) carie dentară. Vezi definitia »

GIÓSTRĂ s.f. Compunere poetică în care se povestește despre o întrecere cavalerească. [Pron. gios-tră. / < it. giostra – turnir]. Vezi definitia »

UMEZEÁLĂ, umezeli, s. f. 1. Însușirea, starea a ceea ce este umed (1); umiditate. ♦ Vaporii de apă care se află în atmosferă, în aer sau într-un anumit mediu. ♦ Loc umed. ♦ Igrasie. 2. Aspect pe care îl au ochii înlăcrimați; p. ext. strălucire a ochilor (din cauza lacrimilor). – Umezi + suf. -eală. Vezi definitia »