năvreá, năvréle, s.f. (reg.) ciucure de lână pe care-l poartă țăranii la pălărie. Vezi definitia »

ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Provizii alimentare pe care țările române erau obligate să le pună la dispoziția oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire. Vezi definitia »

DEGREÁ vb. I. tr. (Mar.) A demonta manevrele fixe și curente ale unei nave. [Pron. -gre-a. / < fr. dégréer]. Vezi definitia »

TELEGEÁ, telegele, s. f. (Rar) Teleguță. – Teleagă + suf. -ea. Vezi definitia »

zăbreá (ză-brea) s. f., g.-d. art. zăbrélei; pl. zăbréle, art. zăbrélele Vezi definitia »