URBÁRIU, urbarii, s. n. (Înv.) Registru oficial în care erau trecute proprietățile funciare; carte funciară. – Din germ. Urbarium. Vezi definitia »

BIGUDÍU, bigudiuri, s. n. Vergea mică de metal, cu anumite dispozitive, în jurul căreia se răsucește o șuviță de păr pentru a o ondula. – Fr. bigoudi. Vezi definitia »

PROTACTÍNIU s.n. Element metalic radioactiv, izotop al uraniului, care se dezintegrează, trecând în actiniu. [Pron. -niu. / cf. fr. protactinium, germ. Protaktinium]. Vezi definitia »

COLÚVIU s.n. Material detritic rezultat din dezagregarea rocilor sub acțiunea agenților fizici și transportat la distanță mică de la locul de formare. [Pron. -viu. / < engl. colluvium, cf. fr. colluvion < lat. colluvio – apă murdară]. Vezi definitia »

MASALAGÍU, masalagii, s. m. (Înv.) Persoană care purta sau aprindea masalalele (pe străzi). – Masala + suf. -giu. Vezi definitia »