Definita cuvantului supunăciune
supunăciúne, supunăciúni, s.f. (înv.) 1. așezare dedesubt; ascundere. 2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații, prin forță armată; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu supunăciune
FOTOFISIÚNE s.f. Fisiune provocată de fotoni. [Cf. fr. photofission]. Vezi definitia »
LECȚIÚNE s. f. v. lecție. Vezi definitia »
APREHENSIÚNE s. f. teamă vagă, nedeslușită, cauzată de presupunerea posibilității unui pericol. (< fr. appréhension, lat. apprehensio) Vezi definitia »
FIECÍNE pron. nehot. (Pop.) Fiecare, oricare ființă; fitecine. [Pr.: fi-e-. – Var.: fieșcine, fieștecine pron. nehot.] – Fie1 + cine. Vezi definitia »
COLUZIÚNE s.f. (Rar) Înțelegere secretă între două părți, două persoane etc. în prejudiciul unei a treia. [Cf. lat. collusio, fr. collusion]. Vezi definitia »