Definita cuvantului supunăciune
supunăciúne, supunăciúni, s.f. (înv.) 1. așezare dedesubt; ascundere. 2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații, prin forță armată; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu supunăciune
REVOLUȚIÚNE s. f. v. revoluție. Vezi definitia »
EXTORCAȚIÚNE s.f. v. extorcație. Vezi definitia »
PRESESIÚNE s. f. sesiune de examene care precedă pe cea propriu-zisă. (< pre-+ sesiune) Vezi definitia »
a ține (cuiva) o predică expr. a mustra, a dojeni, a ține (cuiva) o lecție de bună-cuviință. Vezi definitia »
ALÉNE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – Din a3 + lene. Vezi definitia »