Definita cuvantului supunăciune
supunăciúne, supunăciúni, s.f. (înv.) 1. așezare dedesubt; ascundere. 2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații, prin forță armată; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu supunăciune
CESIÚNE s. f. cedare. ◊ transmitere prin contract de către o persoană sau firmă (cedent) unei alte persoane sau firme (cesionar) a unui bun sau a unui drept. ◊ bun cesionat. (< fr. cession, lat. cessio) Vezi definitia »
ADJURAȚIÚNE s.f. v. adjurație. Vezi definitia »
SECESIÚNE s.f. (Rar) Separare, despărțire, retragere; (spec.) act prin care un stat care face parte dintr-o confederație se separă de aceasta. [Cf. fr. sécession, lat. secessio < secedere – a se retrage]. Vezi definitia »
REPREHENSIÚNE s. f. mustrare, reproș; blam. (< fr. répréhension, lat. reprehensio) Vezi definitia »
HIPERTENSIÚNE s. f. creștere anormală a tensiunii arteriale. (< fr. hypertension) Vezi definitia »