NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (În sintagmele) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne. 2. S. m. și f. Adept al curentului neogramatic (1). [Pr.: ne-o-] – Neo- + gramatic (după germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici). Vezi definitia »

HIPIÁTRIC, -Ă, hipiatrici, -ce, adj. Referitor la bolile cailor, de hipiatrie. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. hippiatrique. Vezi definitia »

TURÍSTIC, -Ă adj. Referitor la turism. [< fr. touristique, it. turistico]. Vezi definitia »

popívnic, popívnici, s.m. (reg.) plantă ale cărei rădăcini fierte dau un ceai contra tusei și durerilor de stomac; piperu-lupului. Vezi definitia »

OSMÓTIC, -Ă, osmotici, -ce, adj. Care ține de osmoză, privitor la osmoză, al osmozei. ◊ Presiune osmotică = presiune care apare în soluții și care produce fenomenul de osmoză. – Din fr. osmotique. Vezi definitia »