bóbot (bóbote), s. n. – 1. Flacără, flăcăraie. – 2. Acces, pornire, atac. – Var. bobotă. Creație expresivă, cf. sl. bobotŭ „zgomot”, bobotati „a face zgomot”, ngr. βωβός „tont”, sp. bobo. – Der. bobotaie, s. f. (vîlvătaie, incendiu), format ca vîlvătaie, pălălaie; boboti, vb. (a lua foc, a se arde; a inflama). Vezi definitia »

hobót, hobóte, s.n. (reg.) 1. nas mare și diform. 2. botul saniei; botniță, cruce. 3. basmaua miresii după cununie; balț, broboadă, nemeteț, patilat, procov, savon, zăbranic, tulbent, tulpan, văl. Vezi definitia »

PIERÓT s.m. Personaj de pantomimă. [Pron. pie-. / < fr. pierrot, cf. Pierrot – personaj din comedia franceză]. Vezi definitia »

COMPÓT s.n. Preparat alimentar făcut din fructe fierte în apă cu zahăr. [< fr. compote]. Vezi definitia »

sicót s.n. (reg.) unealtă de zidărie. Vezi definitia »