ISTÓRIE s. f. 1. proces obiectiv al dezvoltării fenomenelor în natură și societate. 2. știință care studiază dezvoltarea societății omenești în întreaga ei complexitate. 3. știință care se ocupă cu studiul apariției și dezvoltării faptelor într-un anumit domeniu. ◊ expunerea critică a unor fapte istorice. 4. povestire, narațiune. 5. (fam.) întâmplare, pățanie; poznă. (< lat., gr. historia, it. istoria, după fr. histoire) Vezi definitia »

MISTIFICÁȚIE, mistificații, s. f. Mistificare. – Din fr. mystification. Vezi definitia »

OFTALMOLOGÍE s.f. Specialitate medicală care are drept obiect ochiul. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmologie, cf. gr. ophthalmos – ochi, logos – studiu]. Vezi definitia »

ACOLÍE s.f. (Med.) Absența secreției biliare. [Gen. -iei. / < fr. acholie, cf. gr. a – fără, chole – bilă]. Vezi definitia »

PROZOPAGNOZÍE s. f. pierdere a facultății de a recunoaște fizionomiile. (< fr. prosopagnosie) Vezi definitia »