PRÁXIS s. n. (Înv.) 1. Pricepere dobândită printr-o practică îndelungată; experiență, rutină. 2. Act, document. 3. Obicei, datină. [Var.: práxă s. f.] – Din ngr. práxis. Vezi definitia »

BEAUVAIS [bové], oraș în N Franței (Île-de-France), la NV de Paris; 5,8 mii loc. (1982, cu suburbiile). Ind. chim., tractoare. Celebru prin manufactura națională de tapiserie, întemeiată în 1664. Catedrală gotică (sec. 13-16). Vezi definitia »

ȘPAIS, șpaisuri, s. n. Produs rezultat din topirea unor minereuri neferoase, care conține combinații ale arsenului și ale antimoniului cu alte substanțe. – Din germ. Speise. Vezi definitia »

ATTIS, zeu frigian al vegetației și agriculturii, iubit de Cibele, îi aduce jertfă propria bărbăție. Cultul său orgiastic a pătruns în lumea elenistică și, de aici, la Roma. Vezi definitia »

BIS, (1) adj. invar., (2) bisuri, s. n. 1. Adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt prin care spectatorii solicită repetarea unei părți dintr-un program artistic. 2. S. n. Număr (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program. – Din fr., lat. bis. Vezi definitia »