PANTOCLÁST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care este stăpânit de pantoclastie. (< it. pantoclasta) Vezi definitia »

SINCRETÍST, -Ă s.m. și f. Adept al sincretismului (2). [< fr. syncrétiste]. Vezi definitia »

METODÍST¹, -Ă, metodiști, -ste, s. m. și f. Specialist în metodică. – Metodă + suf. -ist. Vezi definitia »

ELECTROMETALURGÍST, -Ă s. m. specialist în electrometalurgie. (< fr. électrométallurgiste) Vezi definitia »

pomóst (-turi), s. n. – 1. Ridicătură de pămînt, rambleu. – 2. Domeniu, proprietate agricolă. Sl. pomostŭ „podea” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 276; Conev 80), din mostŭ „platformă”, cf. rus. pomost „podea”. – Der. pomoșteală, s. f. (terasament); pomosti (var. pomesti), vb. (a egala solul, a nivela), din sb. pomostiti; pomostină (var. pomoștină), s. f. (pardoseală, Mold., platforma unui vehicul). Vezi definitia »