IRIGÁ vb. I. tr. 1. A uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (Despre sânge) A alimenta, a aproviziona un organ. [P.i. 3,6 -ghează. / < fr. irriguer, it., lat. irrigare]. Vezi definitia »

INTRIGÁ, intríg, vb. I. 1. Tranz. (La pers. 3) A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri. 2. Intranz. (Înv.) A face sau a băga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din fr. intriguer, it. intrigare. Vezi definitia »

TSÚGA s. m. conifer american și asiatic, de talie mare, cu coronament conic, ramuri lungi și subțiri, plantat în parcuri ca arbore ornamental. (< fr. tsuga) Vezi definitia »

schemni-agá s.m. (înv.) înalt demnitar turc, care oferea sultanului scăunelul, împodobit cu plăci de argint, la urcarea sau coborârea acestuia de pe cal; demnitar turc care instala noul domn numit de Poartă în Țările Române. Vezi definitia »

SUPRAADĂUGÁ, supraadáug, vb. I. Tranz. A adăuga peste altceva. – Supra- + adăuga (după fr. surajouter). Vezi definitia »