ȚĂPÓI, țăpoaie, s. n. (Reg.) 1. Furcă (mare) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc. ♦ Furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit. 2. Căpriorul de la mijloc la casele tărănești. – Țeapă + suf. -oi. Vezi definitia »

ojivoí, ojivoiésc, vb. IV (înv.) a trăi, a viețui. Vezi definitia »

HĂLĂÓI, -OÁIE adj. (Reg.; adesea substantivat) Greoi, leneș; stângaci. Vezi definitia »

CĂCIULÓI, căciuloaie, s. n. Augmentativ al lui căciulă. – Căciulă + suf. -oi. Vezi definitia »

VÂJÓI, vâjoaie, s. n. (Reg.) Apă care curge repede și zgomotos; șuvoi, torent. ♦ Avalanșă. – Din vâj¹ (după șuvoi). Vezi definitia »