CARTÚȘ s.n. 1. Tub metalic sau de carton care conține încărcătura de exploziv și proiectilul unei arme de foc. ♦ Piesă de hârtie care conține un exploziv. ♦ Filtru de hârtie împăturită într-un anumit mod (folosit mai ales la carburatoare). ◊ Cartuș filtrant = dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se atașează la o mască de gaze. 2. Loc rezervat comentariului, titlului sau altor date dintr-un desen, o hartă, un tablou etc.; ornament care încadrează un text, un titlu, un cuvânt; textul încadrat. 3. Ambalaj care grupează mai multe pachete de țigări. [< fr. cartouche]. Vezi definitia »

BUTÁȘ, butași, s. m. Porțiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detașată de la planta-mamă și sădită în pământ, cu scopul de a se înrădăcina și de a forma o plantă nouă. – Din magh. bujtás. Vezi definitia »

PINTENÁȘ, pintenași, s. m. 1. Diminutiv al lui pinten. 2. (Bot.) Nemțișor de câmp. – Pinten + suf. -aș. Vezi definitia »

scălúș (-și), s. m. – 1. Langustă (Locusta viridissima). – 2. (S. n.) Scăunel de vioară. – 3. (S. n.) Căluș. De la căluș, cu s- expresiv. La fel scăloi, s. m. (persoană cabalină), apare în loc de căloi, fără să fie posibil de a-l pune în legătură cu lat. escalonia (Pușcariu, Dacor., III, 660; REW 694). Vezi definitia »

ZMEURÍȘ, zmeurișuri, s. n. Loc pe care cresc, spontan sau cultivat, (mulți) zmeuri; zmeuret. [Pr.: zme-u-] – Zmeur + suf. -iș. Vezi definitia »