HÂRBÁREȚ, -IȚĂ, hârbareți, -ițe, adj. 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Hoinar; hârbar, afemeiat. – Din hârb + suf. -areț. Vezi definitia »

DĂLCĂÚȚ, dălcăuți, s. m. (Fam.) Prieten; ortac. – Et. nec. Vezi definitia »

magopéț (magopéți), s. m. – Țăran, mojic, bădăran. – Var. magopăț. V. sb. magjupicĭ „bucătar, sclav țigan”, cf. sb. magupac „bucătar” (Cihac, II, 131; Tiktin). – Der. magopață, s. f. (femeie stricată). Vezi definitia »

copiléț, copiléți, s.m. (reg.) 1. mlădiță, pui, lăstar (de porumb). 2. (la pl.) căpriori alipiți la spatele caselor țărănești. Vezi definitia »

a sta băț expr. a fi țeapăn. Vezi definitia »