MANDRÍNĂ, mandrine, s. f. 1. Dispozitiv de fixare pe o mașină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare. 2. (Tehn.) Priboi¹ (1). 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. [Var.: mandrín s. n.] – Din fr. mandrin. Vezi definitia »

PERITONEOCENTÉZĂ s. f. paracenteză a cavității peritoneale. (< fr. péritonéocentèse) Vezi definitia »

COENZÍMĂ s. f. componentă neproteică și dizolvabilă a unei enzime, care favorizează acțiunea acesteia; coferment. (< fr. coenzyme) Vezi definitia »

SACULÍNĂ s. f. specie de crustaceu parazit al crabilor, a cărui femelă are aspectul unui sac agățat de abdomenul animalului gazdă. (< fr. sacculine) Vezi definitia »

STUFICULTÚRĂ s. f. Ansamblul lucrărilor de amenajare a terenurilor stuficole, de cultură și de exploatare a stufului. – Stuf + cultură. Vezi definitia »