Definita cuvantului stăruință
STĂRUÍNȚĂ, stăruințe, s. f. 1. Faptul de a stărui (1); rugăminte, cerere repetată și insistentă; insistență, stăruire, stăruială. ◊ Loc. adv. Cu stăruință = în mod insistent. 2. Perseverență, tenacitate, (într-o acțiune, într-un sentiment etc.). ♦ Silință, străduință într-o acțiune. – Stărui + suf. -ință.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stăruință
SIFILÍDĂ s.f. Erupție sifilitică pe piele și pe mucoase, care apare în faza a doua a sifilisului. [< fr. syphilide]. Vezi definitia »
SEPÁLĂ s.f. Fiecare dintre frunzele modificate care alcătuiesc caliciul unei flori. [< fr. sépale]. Vezi definitia »
AUTOSINDÉZĂ s. f. împerechere în meioză a cromozomilor de aceeași origine paternală. (< fr. autosyndèse) Vezi definitia »
PRETÉXTĂ adj. togă ~ (și s. f.) = togă albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau în vechea Romă tinerii patricieni, magistrații și preoții. (< lat. /toga/ praetexta) Vezi definitia »
LANOLÍNĂ s. f. substanță grasă, gălbuie, din spălarea lânii brute, folosită în medicină, în industrie și în cosmetică. (< fr. lanoline) Vezi definitia »