Definita cuvantului stăruință
STĂRUÍNȚĂ, stăruințe, s. f. 1. Faptul de a stărui (1); rugăminte, cerere repetată și insistentă; insistență, stăruire, stăruială. ◊ Loc. adv. Cu stăruință = în mod insistent. 2. Perseverență, tenacitate, (într-o acțiune, într-un sentiment etc.). ♦ Silință, străduință într-o acțiune. – Stărui + suf. -ință.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stăruință
CELAFÍBRĂ, celafibre, s. f. Fibră textilă artificială din categoria fibrelor celulozei, puțin higroscopică, permeabilă pentru radiațiile ultraviolete și ușor inflamabilă. – Din fr. celafibre. Vezi definitia »
șpấgă s.f. (reg.) cenușă. Vezi definitia »
BOÁBĂ, boabe, s. f. 1. (Specie de) fruct cărnos (și sferic) cu sâmburele sau sâmburii în mijloc; bacă. 2. Bob1 (1). ◊ Expr. A nu ști (sau a nu pricepe, a nu zice) (nici o) boabă = a nu ști (sau a nu pricepe, zice) nimic. – Cf. scr. boba. Vezi definitia »
DERMATONEVRÓZĂ s.f. Boală de piele determinată de o anumită tulburare a sistemului nervos. [< fr. dermatonévrose]. Vezi definitia »
cotấrjă (cotérjă) s.f. sg. (reg.) 1. cuvânt cu care se alungă caprele. 2. cuvânt de batjocură pentru caii slabi, ogârjiți. 3. nume de batjocură dat copiilor slabi și neastâmpărați. Vezi definitia »