Definita cuvantului stăruință
STĂRUÍNȚĂ, stăruințe, s. f. 1. Faptul de a stărui (1); rugăminte, cerere repetată și insistentă; insistență, stăruire, stăruială. ◊ Loc. adv. Cu stăruință = în mod insistent. 2. Perseverență, tenacitate, (într-o acțiune, într-un sentiment etc.). ♦ Silință, străduință într-o acțiune. – Stărui + suf. -ință.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stăruință
AMÉNDĂ s.f. 1. Pedeapsă în bani. 2. Amendă onorabilă = recunoaștere în public a unei greșeli proprii. [Pl. -nzi. / < fr. amende]. Vezi definitia »
ALPINIÁDĂ s.f. (Rar) Competiție sportivă de alpinism. [Pron. -ni-a-. / < fr. alpinïade, după olimpiadă]. Vezi definitia »
pipoáșcă, pipoáște, s.f. (reg.) 1. pipotă. 2. (reg.) fătătoare (la animale). Vezi definitia »
PREECHÍPĂ s. f. (sport) echipă din care se selecționează jucătorii pentru un meci. (< pre- + echipă) Vezi definitia »
slăvíță s.f. (reg.) varietate de struguri cu boabe mari, rare și dulci. Vezi definitia »