Definita cuvantului stăruitor
STĂRUITÓR, -OÁRE, stăruitori, -oare, adj. 1. (Adesea adverbial) Care stăruie, care insistă; insistent. 2. Perseverent; neclintit, ferm, tenace. [Pr.: -ru-i-] – Stărui+ suf. -tor.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stăruitor
OFENSATÓR, -OÁRE adj. care ofensează; insultător, jignitor. (< ofensa + -tor) Vezi definitia »
căciór (-oáră), adj. – 1. (Oaie) cu pete albe în jurul ochilor. – 2. Pătat, stropit. – Absurd, extravagant. Origine necunoscută. Este foarte probabil legat direct de căciulă, ceea ce se explică prin ideea de cap acoperit, care sugerează amplasarea petelor albe. Sensul 3 se datorează particularităților animalelor de acest fel, cf. breaz. După Cihac, II , 36, provine din mag. kacer „cochet, prost”; Scriban semnalează o asemănare, pur întâmplătoare, cu rut. kačur „rață”. – Der. căciorie, s.f. (extravaganță, unicitate); căciori, vb. (a păta; a umple de noroi). Vezi definitia »
CAPTATÓR s. n. 1. dispozitiv tehnic pentru captare. ♦ ~ solar = instalație pentru captarea și transformarea energiei solare în energie termică sau electrică. 2. ~ de curent = dispozitiv montat la capătul unui troleu pentru a face un contact alunecător cu firul aerian. (după fr. capteur) Vezi definitia »
SENATÓR s. m. membru al senatului (1, 2). (< fr. sénateur, lat. senator) Vezi definitia »
ANAFÓR, anafoare, s. n. (Reg.) Vârtej format de apă în lungul țărmurilor. – Din ngr. anafori. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z