Definita cuvantului stăruitor
STĂRUITÓR, -OÁRE, stăruitori, -oare, adj. 1. (Adesea adverbial) Care stăruie, care insistă; insistent. 2. Perseverent; neclintit, ferm, tenace. [Pr.: -ru-i-] – Stărui+ suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stăruitor
ZARIFIÓR, -OARĂ, zarifióri, -oare, adj. (Înv.) Diminutiv al lui zarif. Vezi definitia »
RECENZÓR, -OÁRE s.m. și f. Participant la lucrările unui recensământ. [Cf. fr. recenseur]. Vezi definitia »
MASTICATÓR adj.m. Mușchi masticator = mușchi care face posibilă măcinarea alimentelor. // s.n. Mașină servind la masticarea cauciucului. [< fr. masticateur]. Vezi definitia »
SABOTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care sabotează. (< fr. saboteur) Vezi definitia »
FIERIȘÓR, fierișoare, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui fier. Vezi definitia »