treáptă (-épte), s. f. – 1. Una din suprafețele orizontale care alcătuiesc o scară. – 2. Grad, rang, categorie. – 3. Generație, grad într-un arbore genealogic. Lat. traiecta, de la traiicĕre (Densusianu, Rom., XXXIII, 273; Pușcariu 1756; Iordan, Dift., 47; REW 8842; Graur, BL, V, 115), cf. trece. – Der. treptat, adv. (gradual), formație artificială, din sec. XIX; treptuit, adj. (înv., eșalonat). Vezi definitia »

țuțúlă s.f. (reg.) vîrf de deal, de munte. Vezi definitia »

RULÚRĂ s. f. boală a arborilor constând în dezlipirea staturilor lemnoase; crăpătură inelară. (< fr. roulure) Vezi definitia »

METIONÍNĂ s. f. Aminoacid indispensabil vieții omului și animalelor, conținând mari cantități de sulf, folosit și ca medicament în tratamentul afecțiunilor hepatice. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. méthionine. Vezi definitia »

ARIERGÁRDĂ s.f. Unitate sau parte a unei unități militare care se deplasează imediat în urma unei alte unități în marș, asigurându-i spatele. [Pron. -ri-er-. / < fr. arrière-garde]. Vezi definitia »