Definita cuvantului stăpânire
STĂPÂNÍRE, stăpâniri, s. f. Acțiunea de a (se) stăpâni și rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominație. ◊ Expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva; a domina, a conduce. ♦ Putere, autoritate de stat; persoanele care reprezintă această autoritate. 3. Fig. Înfrânare, dominare a propriilor porniri, sentimente, etc. ◊ Expr. Stăpânire de sine = calm, sânge rece, cumpăt. – V. stăpâni.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stăpânire
POLISENSIBILIZÁRE s. f. sensibilizare a organismului la mai mulți antigeni. (după fr. polysensibilisation) Vezi definitia »
mancare Vezi definitia »
REEVOCÁRE s.f. Acțiunea de a reevoca și rezultatul ei. [< reevoca]. Vezi definitia »
REARANJÁRE, rearanjări, s. f. (Acțiunea) de a (se) rearanja și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. rearanja. Vezi definitia »
alboáre (-óri), s. f. – Lumină difuză, lucire, licărire. Lat. albōrem (Candrea-Dens., 38; REW 324; DAR); cf. it. albore, v. fr. aubour, prov., sp. albor, port. alvor. – Der. alburi, vb. (a răspîndi o lumină albicioasă); alburiu, adj. (albicios). Cf. alb. Vezi definitia »