Definita cuvantului stăpânire
STĂPÂNÍRE, stăpâniri, s. f. Acțiunea de a (se) stăpâni și rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominație. ◊ Expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva; a domina, a conduce. ♦ Putere, autoritate de stat; persoanele care reprezintă această autoritate. 3. Fig. Înfrânare, dominare a propriilor porniri, sentimente, etc. ◊ Expr. Stăpânire de sine = calm, sânge rece, cumpăt. – V. stăpâni.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stăpânire
PREUMBLÁRE s. f. v. plimbare. Vezi definitia »
OFTÁRE, oftări, s. f. Faptul de a ofta; oftat, suspin. – V. ofta. Vezi definitia »
ÎNTRONÁRE s.f. Acțiunea de a întrona și rezultatul ei. [< întrona]. Vezi definitia »
MUȘUROÍRE, mușuroiri, s. f. Acțiunea de a (se) mușuroi2 și rezultatul ei; mușuroit. – V. mușuroi2. Vezi definitia »
BUNCHERÁRE s.f. Operația de aprovizionare cu combustibil a unei nave. [Et. incertă]. Vezi definitia »