umezós, umezoásă, adj. (reg.) umed (despre ziduri). Vezi definitia »

náos (náosuri), s. n. – Nava unei biserici. Mgr. νάος (Gáldi 212). Sec. XVIII. – Der. pronaos, s. n. (atriu), din mgr. πρόναος. Vezi definitia »

scăpós scăpóși, s.m. (reg.) scăpoci (v.). Vezi definitia »

DELICTUÓS, -OÁSĂ, delictuoși, -oase, adj. (Despre fapte) Care prezintă caracterele unui delict, care ține de delict; delictual. [Pr.: -tu-os] – Din fr. délictueux. Vezi definitia »

MIRÓS, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, s. n. l. Unul dintre cele cinci simțuri cu care sunt înzestrați oamenii și unele animale, prin care organismul primește informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe care emană vapori; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații; olfacție. ♦ Fig. Perspicacitate, intuiție, sagacitate. 2. Emanație plăcută sau neplăcută pe care o exală unele corpuri; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații; senzație pe care o produce această emanație asupra simțului olfactiv. 3. (Mai ales la pl.) Condiment, mirodenie. [Acc. și: míros] – Din mirosi (derivat regresiv). Vezi definitia »