Definita cuvantului stăpânitor
STĂPÂNITÓR, -OÁRE, stăpânitori, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. Care stăpânește, care ține sub stăpânirea sa. ♦ Care domină; dominant, dominator. II. S. m. și f. 1. Persoană care domnește într-o țară; domnitor. 2. Proprietar, posesor, stăpân. – Stăpâni + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stăpânitor
EFRACTÓR s.m. Infractor care a comis o spargere. [< fr. effracteur]. Vezi definitia »
șicátor, șicátore, s.n. (reg.) 1. uliță; (în forma: șicatăr) drum. 2. loc expus vântului. Vezi definitia »
ADMIRATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care admiră, animat de admirație. [Cf. fr. admirateur, lat. admirator]. Vezi definitia »
MECANORECEPTÓR s. m. organ de simț care recepționează excitanți mecanici. (< fr. mécano-récepteur) Vezi definitia »
AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. s. f. I. Adj. Care (se) agață. Plante agățătoare. II. 1. s. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință de copaci. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Agăța + suf. -ător. Vezi definitia »