ÚRBE s. f. (Livr. și fam.) Oraș. – Din lat. urbs, -is. Vezi definitia »

CÓBE, cobe, s. f. 1. Boală a găinilor care se manifestă prin apariția unei excrescențe cartilaginoase sub limbă; țâfnă. ♦ Găină care suferă de această boală. 2. (În superstiții) Pasăre care, prin strigătul sau prin cântul său, ar prevesti o nenorocire. ♦ P. gener. Ființă sau lucru care ar prevesti, ar aduce o nenorocire; piază-rea; p. ext. ființă antipatică, nesuferită. – Din sl. kobĩ „geniu, augur”, bg. koba „semn rău”. Vezi definitia »

ANTSIRABÉ, oraș în centrul Madagascarului, la poalele M-ților Ankaratra; 150 mii loc. (1985, cu suburbiile). Izv. minerale. Ind. cărnii. Centru agricol (orez). Vezi definitia »

hiribe (regionalism) – cartof , cuvant utilizat in Bihor cu precadere in zona orasului Alesdului Vezi definitia »

învoálbe vb. III (înv.) 1. (despre apă, valuri, nori, praf. etc.; refl.) a se învârti (ca într-un vârtej), a se învârteji, a se învolbura. 2. (refl.; despre ființe) a se întoarce roată, a se învârti pe loc, a se opri repede. 3. a înfășura, a învăli (a înfășura pânza pe sul), a o face val, a găti firele pentru năvădit, a suci caierul. 4. (refl.; despre plante) a se dezvolta, a crește; (despre om) a încărna, a se înspița, a se deforma. 5. (despre ochi) a căsca, a holba. 6. a-i veni să verse, să râgâie; a i se apleca. Vezi definitia »