Definita cuvantului placa
PLACÁ vb. I. tr. 1. A acoperi fețele unui element de construcție, ale mobilelor sau ale unui obiect metalic cu un strat de material de altă natură. 2. A opri un jucător la rugbi să pătrundă către buturile adverse., imobilizându-l cu mâinile. 3. (Av.) A ateriza pe verticală. [< fr. plaquer].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu placa
–FICÁ Element secund de compunere savantă cu semnificația „a face”, „a produce”, „a fabrica”. V. –fia. [< it., lat. -ficare]. Vezi definitia »
PANIFICÁ vb. tr. a supune făina procesului de panificație. (după fr. panifier, it. panificare) Vezi definitia »
DENITRIFICÁ vb. I. tr. A îndepărta azotul dintr-o substanță, din sol; denitra. [Cf. fr. dénitrifier]. Vezi definitia »
astrucá (-c-, -át), vb. – 1. A acoperi. – 2. A îngropa, a acoperi cu pămînt. Lat. *astru(i)cāre, de la astruĕre (Meyer-Lübke, ZRPh., XXVII, 253; Candrea, Rom., XXXI, 302; Candrea, Éléments, 79; Pușcariu 153; Candrea-Dens., 106; REW 748; DAR; Rosetti, I, 163). Nu este probabilă der. propusă de Cihac, din sl. sŭkryti „a ascunde”. – Der. astrucămînt, s. n. (Banat, pătură). Vezi definitia »
BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri, în două direcții, în două sensuri. – Din fr. bifurquer. Vezi definitia »