HÍFĂ, hife, s. f. Filament din celule care alcătuiește miceliul unei ciuperci. – Din fr. hyphe. Vezi definitia »

CARLÍNGĂ s. f. 1. parte a fuzelajului în care stă pilotul și unde se găsesc comenzile de zbor. 2. piesă de legătură longitudinală, care unește diferite părți ale unei nave. (< fr. carlingue) Vezi definitia »

ANGUSTICLÁVĂ s. f. fâșie îngustă de purpură cu care era tivită toga romană. ◊ toga însăși. (< fr. angusticlave) Vezi definitia »

ÎNCOVOIÁLĂ, încovoieli, s. f. Încovoietură. – Încovoia + suf. -eală. Vezi definitia »

CHINTESÉNȚĂ s. f. 1. (fil.) principiu material al lumii, atribut al eterului, considerat de cosmogonia antică drept al cincilea element (în afară de pământ, apă, aer și foc). 2. esența, principalul, esențialul într-o concepție, într-o doctrină, într-o operă etc. (< fr. quintessence) Vezi definitia »