Definita cuvantului laviță
LÁVIȚĂ, lavițe, s. f. Scândură lată fixată pe țăruși de-a lungul unui perete în casele țărănești, pe care se stă. ♦ Bancă fixată afară (la poarta caselor țărănești). ♦ (Rar) Scândură pe care se șade în căruță, în sanie. [Var.: láiță s. f.] – Din bg. lavica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu laviță
LANOLÍNĂ s.f. Substanță grasă gălbuie, care rezultă din spălarea lânii brute, întrebuințată în medicină, în industrie, în cosmetică etc. [< fr. lanoline]. Vezi definitia »
ORDÚRĂ, orduri, s. f. (Rar) Murdărie, gunoi. – Din fr. ordure. Vezi definitia »
a trage o contră (cuiva) expr. a păcăli (pe cineva), a înșela cu tupeu (pe cineva). Vezi definitia »
poámă (poáme), s. f. – 1. Fruct, rod. – 2. Fruct comestibil. – 3. (Trans.) Conservă de fruct uscat. – 4. (Mold.) Strugure; viță-de-vie. – 5. Castă, rasă, specie. – Mr. poame. Lat. pōma, pl. de la pōmum, interpretat ca sing. f. (Pușcariu 1345; Candrea-Dens., 1419; REW 6645), cf. it. poma, fr. pomme, alb. pemë. – Der. pomiță, s. f. (fructă, bobiță de fruct); pomușoară, s. f. (bobiță; coacăză, Ribes rubrum); pomar, s. m. (vînzător de struguri); pomar, s. n. (uscător de fructe); pomărie, s. f. (cantitate de fructe); pomoroage, s. f. pl. (Banat, cantitate de fructe). Vezi definitia »
comótă, comóte, s.f. (reg.) jugul hamului (la cai). Vezi definitia »