TROHÉU s.m. Picior de vers format, în poezia antică, dintr-o silabă lungă și una scurtă și, în poezia modernă, dintr-o silabă accentuată și una neaccentuată. V. coreu. [< fr. trochée, cf. lat. trochaeus, gr. trochaios]. Vezi definitia »

AUȘEU, com. în jud. Bihor; 3.362 loc. (1991). Vezi definitia »

Procedeu/Metoda prin care apa din fructe este inlocuita cu miere de albine, sau zahar. Scopul acestei metode este de a fi prelungita perioada de timp in care fructul se poate consuma fara a se deprecia/fermenta/mucegai. Metoda este folosita din antichitate Vezi definitia »

șutéu, șutéi, s.m. și șutéie, s.n. (reg.) 1. (s.m.; înv.) brutar. 2. (s.n.) anexă într-o gospodărie (care servește ca bucătărie, în care se găsește cuptorul de copt pâine sau velnița). 3. (s.n.; în forma: șâtău) vas în care se pune cânepa toarsă. 4. (s.n.; în forma: șutău) leasă de nuiele pe care se usucă sau se afumă fructele. Vezi definitia »

GOBLÉU s.n. v. gobelet. Vezi definitia »