zid (-duri), s. n. – 1. Element de construcție vertical, fortificație, îngrăditură. – 2. Perete. – Megl. zid. Sl. zidŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 472; Conev 79), cf. bg., sb., cr., slov. zid. – Der. zidar, s. m. (muncitor care execută zidărie), din sl. zidarĭ, cf. sb., slov. zidar; zidărie, s. f. (meseria zidarului; construcție de zid); zidărit, s. n. (zidărie); zidi, vb. (a ridica un zid; a construi, a lucra, a edifica, a fabrica, a înălța; a făuri, a crea); din sl. zidati; ziditor, s. m. (întemeietor, constructor); ziditură, s. f. (clădire; creație). Vezi definitia »

FETÍD, -Ă, fetizi, -de, adj. Care exală un miros puternic și respingător. – Din fr. fétide, lat. foetidus. Vezi definitia »

MONOXÍD s. m. oxid cu un singur atom de oxigen în moleculă. (< fr. monoxyde) Vezi definitia »

ÓFSAID s.n. (Sport) Greșeală constând în depășirea fără minge a ultimului jucător din echipa adversă (cu excepția portarului) de către un fotbalist sau a liniei pe care se află mingea de către un rugbist. ◊ (Argotic) A prinde în ofsaid = a prinde pe picior greșit, a surprinde într-o situație nefavorabilă, în care nu are dreptate. [Pron. of-said, scris și offside. / < engl. offside]. Vezi definitia »

ZID, zíduri, s.n. ◊ Zid chinezesc = (în forma articulată) zidul care despărțea în vechime China de Mongolia; fig. (și în forma nearticulată) stavilă, opreliște pusă în calea oricărei influențe inovatoare din afară. ♦ Expr. A pune (pe cineva) la zid = a împușca (în urma unei sentințe de condamnare); (fig.) a osândi, a blama, a înfiera. ♦ Expr. (Mold.) A trăi cât zidul Goliei = a trăi mult. Vezi definitia »