IÚTE, iuți, adj. 1. Care acționează sau reacționează repede; expeditiv, prompt; care se produce repede, prompt. Om iute. Replică iute. ♦ Care fuge, aleargă, înaintează repede, rapid. Cal iute. Mers iute. ♦ (Adverbial) În grabă, repede, imediat, îndată. S-a dus iute acolo. ♦ Care se produce cu tărie, cu forță. Ploaie iute. 2. Care se enervează, se supără, se mânie ușor; irascibil; violent. 3. Care are gust înțepător; care produce o senzație gustativă usturătoare; picant. Mâncare iute. Gust iute. ♦ Care produce o senzație olfactivă înțepătoare și neplăcută. Miros iute. – Din sl. ljutŭ. Vezi definitia »

AUTOCUNOÁȘTE vb. III. refl. A-și cunoaște propria persoană. [< auto¹- + cunoaște]. Vezi definitia »

SAȚIABILITÁTE s. f. însușirea de a fi sațiabil. (< engl. satiability) Vezi definitia »

INDISOLUBILITÁTE s.f. Calitatea de a fi indisolubil. [Cf. fr. indissolubilité]. Vezi definitia »

VISCOELASTICITÁTE s. f. proprietate a unui material de a fi viscoelastic. (< fr. viscoélasticité) Vezi definitia »